În piața ideilor e haos. 

Profeți de ocazie și guru solemni 

Vând hărți către nicăieri, 

Clamând că dețin Absolutul.

Dar dacă te uiți atent, 

Mâinile lor sunt goale.

Sistemele de gândire sunt plăci tectonice 

Ce se lovesc unele de altele, 

Fără numitor comun. 

Știința și credința, 

Frați vitregi, 

Vorbesc limbi diferite despre același vis.

Adevărul obiectiv e unul singur, 

Dar noi vedem doar cioburi. 

Bibliotecile sunt pline, 

Însă la marile întrebări

De unde venim? 

Încotro ne ducem?

Răspunsul e o tăcere asurzitoare.

Nimeni nu știe nimic 

În materie de absolut. 

Aceasta este singura certitudine, 

Singurul pământ solid sub picioare.

Suntem piese mici într-un puzzle imens, 

Prea vast pentru a fi cuprins de o singură minte. 

Când stai prea aproape, 

Vezi doar contradicții și fisuri.

Secretul nu e să alegi o tabără, 

Ci să faci pasul în spate. 

Să privești de la distanță, 

Cu detașarea unui astronom 

Ce măsoară stelele prin paralaxă.

Fii confortabil cu ambiguitatea. 

Nu căuta să rezolvi misterul, 

Ci doar să-l locuiești 

Cu umilință și mirare.

Căci poate menirea nu e să găsim capătul drumului, 

Ci să învățăm să mergem 

Printre nuanțe.